Neantul e directia gandurilor?

Din milioanele de ganduri pe care le avem zilnic, foarte putine se materializeaza. Ce se intampla cu celelalte? Mor? Nu cred. Aceste"ganduri", impulsuri electrice intre o retea de neuroni si celule gliale, au partea lor de raspuns motor, cand e cazul, vegetativ sau senzitiv in alte situatii(vezi efectul placebo/nocebo). Toate merg struna. Dar atunci cand vrei sa faci curat, spre exemplu, dar nu te poti ridica de pe scaun, ce se intampla? Unde se duce energia asta consumata in van? Oare se transforma? Pai daca s-ar transforma in celule adipoase care se depoziteaza posterior...ar fi o explicatie. Dar deja aberez.

Dilema-ce faci cand nu-ti mai gasesti locul?

Fara a incepe o tema emo, totusi oricui i se poate intampla la un anumit moment in viata, sa nu-si mai gasesaca locul in viata sociala, de familie, in casa, in masina(chiar daca in  masina e singurul loc in care se mai simte bine...ii aduce aminte de excursiile pe care le-a facut si ce bine se simtea pe drumuri), pe strada, la magazinul de la colt, in Mega, la cafea cu fetele, samd.
Unii sugereaza ca eu sunt de vina, ca ar trebui sa-mi schimb jobul(hehe..da, cica am asa ceva), ca ar trebui sa-mi gasesc o ocupatie si altii spun ca nu e nimic defapt, ca totul e in mintea mea. Da, asa e. Dar oare nu tot ce facem de acolo porneste? Sau tot ce nu facem?

Karma vs Dharma

"Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece."

Pentru a înţelege mai bine Karma, mi-ar trebui dovezi palpabile. Nimeni nu poate afirma cu certitudine că greşelile sau faptele bune pe care le-am făcut în trecut, îmi pot afecta prezentul sau viitorul. Dar cu siguranţă când ceva rau se întâmplă, te întrebi cu ce ai greşit. Şi această întrebare există în toate culturile, indiferent de religie. Aşa ca m-am decis să recunosc existenţa Karmei. Şi dacă pare superficial...te înşeli. Eu chiar nu am nevoie de certitudini. Şi nu fac parte din categoria "Crede şi nu cerceta". Doar că pentru unii dintre noi, lucrurile pot deveni mai simple. Nu voi da explicaţii celor care nici nu vor să auda, să vada, să simtă. Fiecare la timpul lui va înţelege.

Şi am creat acest bolg pentru prieteni. Pentru voi. Pentru a ne exprima liber, cu sufletul.

Pe prietena noastra Dharma o cunoaştem bine. Este cea care tulbură în continuare minţile filozofilor. Din cauza ei ne frământăm şi noi. Care este scopul meu pe acest pământ? De ce eu? De ce acum? Ce am de gând să fac cu viaţa mea? Da, răspunsul se află undeva în interiorul fiecăruia. Nu-l deţine altcineva. Unii îl caută o viaţă şi nu-l găsesc. Alţii il ştiu de la început. Alţii cred că îl ştiu, dar pleacă de aici dezamăgiţi. Poate te vei întreba eu din ce categorie fac parte. Undeva la mijloc. Caut, caut şi când cred că l-am aflat intervine ceva şi se întrevăd alte posibilităti. Sunt într-un labirint şi sper să nu mă gasescă Minotaurul până nu-mi găsesc eu scopul. În mare e definit. Sunt miciile detalii care mă preocupă. Dar toate la timpul lor.

Tschüss!

 

"Tu ramâi la toate rece,
De te-ndeamna, de te cheama:
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera si nu ai teama;
Te întreaba si socoate
Ce e rau si ce e bine;
Toate-s vechi si noua toate:
Vreme trece, vreme vine."